Codul secret al lui Michelangelo, ascuns in picturile ce impodobesc Capela Sixtina de la Vatican

Codul secret al lui Michelangelo, ascuns in picturile ce impodobesc Capela Sixtina de la Vatican

Pasionatii misterelor cu patina istorica au acum un nou subiect de conversatie: dupa succesul romanului "Codul lui Da Vinci", doi autori, pasionati de arta, au lansat recent pe piata cartea "Secretele Capelei Sixtine", dedicata maestrului Michelangelo Buonaroti. In cele 320 de pagini ale cartii, Roy Doliner si Benjamin Blech incearca sa-si conviga cititorii ca Michelangelo a folosit un "cod" pentru realizarea Capelei Sixtine, atat de secret incat cel atribuit lui Leonardo da Vinci de Dan Brown pare banal.
In 1975, atunci cand chirurgul Frank Mershberger din statul Indiana, SUA, a intrat pentru prima data in Capela Sixtina si a privit fresca "Crearea lui Adam" a avut o impresie de familiaritate stranie. Apoi a ramas stupefiat. Dumnezeu care intinde mana spre Adam este reprezentat in interiorul unei mantii care este sectiunea exacta a unui creier uman, ca si cum ar fi fost copiat din manualul unei scoli de medicina, scrie ziarul "La Stampa", citat de Rompres.
"De ce oare l-a pus Michelangelo pe Dumnezeu in interiorul unui creier?", s-a intrebat Mershberger. Raspunsul vine din cele 320 de pagini ale cartii "The Sistine Secrets" (Secretele Capelei Sixtine) publicata de editura HarpersCollins si semnata de Roy Doliner, cercetator de arta si profesor la Muzeele Vaticane, si Benjamin Blech, profesor de Talmud la Yeshiva University din New York si considerat unul dintre cei mai prestigiosi rabini cabalisti.
Simbolurile Kabbalah
"Codul lui Michelangelo" se bazeaza pe simbolurile Kabbalah. Buonarroti a impanzit Bolta si "Judecata de Apoi" cu mesaje care trimit la mistica ebraica. Incepand chiar cu omul creat din minte deoarece interpretarea cabalistica spune ca fiinta umana este rodul cunoasterii, localizata in emisfera dreapta a creierului, exact in locul in care Michelangelo il infatiseaza pe Dumnezeu.
Cartea, care tocmai a fost publicata in SUA, il insoteste pe cititor printr-o miriada de exemple similare, partial reelaborate din studii precedente, partial gasite de autori, asa cum se intampla in cazul cercului aurit de pe mantia lui Aminadab, aparut cu prilejul restaurarii din perioada 1980-1999, care trimite la simbolul rusinii pe care evreii erau obligati sa-l poarte pe haine, pe vremea lui Michelangelo.
In mod similar, in Cercul Alesilor din Judecata de Apoi se afla, chiar deasupra lui Iisus, doi evrei care au pe cap palarii asemanatoare cu cele pe care Inchizitia ii obliga sa le poarte pentru a se deosebi de crestini: cu cele doua varfuri care aminteau de diavol.
Profilul Judecatii de Apoi aminteste de cel al Tablelor Legii, tot asa cum dimensiunile Capelei Sixtine sunt milimetric identice cu cele ale sanctuarului Eichal din Templul lui Solomon, dar ceea ce frapeaza cel mai mult este modul in care Blech si Doliner au reusit sa identifice in cele patru colturi ale Boltei, litere ebraice alcatuite din membre ale personajelor reprezentate si care trimit la concepte cabalistice: Ghimel de la gvura (orgoliu) in fresca infatisandu-i pe David si Goliat, sau Chet de la chessed (pietate) in cea a Iuditei si servitoarea ei, in timp ce picioarele si degetele lui Iona formeaza Hei care corespunde numarului 5, cate sunt cartile Vechiului Testament. Iona este infatisat intr-un peste mare, asa cum sugereaza "Midrash" si nu in traditionala balena a culturii crestine.
Biserica catolica, impanzita cu mesaje cabalistice

Si in ceea ce priveste Arca lui Noe imaginea evoca Talmudul, deoarece este vorba de o mare cutie plutitoare. Acelasi lucru este valabil si pentru Eva care se naste, nu din coasta lui Adam, ci din soldul acestuia. Totodata, fructul tentatiei din Pomul Cunoasterii in Eden nu este marul din traditia crestina ci smochinul, asa cum relateaza Midrash.
In ceea ce priveste motivul pentru care Michelangelo a impanzit cu simboluri si mesaje cabalistice inima Bisericii catolice, care era si sediul Inchizitiei, opinia autorilor este ca el e consecinta cunostintelor dobandite in adolescenta de la Giovanni Pico della Mirandola, cel mai important cabalist crestin al Renasterii, si de la Marsilio Ficino, fondatorul Academiei din Florenta familiei Medici, unde Cosimo Medici a ales sa primeasca si sa-i protejeze pe evrei cu rezultatul de a gazdui eminenti cabalisti care au resuscitat interesul pentru cunoasterea transmisa din epoca Vechiului Testament.
Ajunsi la ultima pagina a cartii ai impresia ca Blech si Doliner identifica cheia "codului lui Michelangelo" in optiunea de a construi o punte ezoterica intre crestinism si ebraism, care de altfel coincide si cu identitatea autorilor: un rabin pe care l-a binecuvantat la Vatican, in 2005, Papa Ioan Paul al II-lea, iar in 2006 l-a insotit pe actualul Suveran Pontif la Auschwitz, si un pasionat de arta care isi petrece zilele intre "Sistine Secrets".
Sursa: Ziua.ro

Muzeele Vaticanului prezintă o spectaculoasă descoperire arheologică

Un sector complet al societăţii romane din epoca lui Augustus până la Constantin, unde se găsesc împreună morminte de nobili şi ale persoanelor celor mai umile este necropola de pe Via Triumphalis - Calea Triumfală, descoperită în Vatican în urmă cu trei ani, în timpul lucrărilor pentru construirea parcajului subteran Sfânta Roza. Necropola a fost denumită "un mic Pompei subteran", având în vederea starea optimă de conservare a pieselor descoperite, între care numeroase fresce şi mozaicuri. Ceremonia inaugurării sitului arheologic a fost prezidată de Arhiepiscopul Giovanni Lajolo, preşedinte al Guvernatoratului Cetăţii Vaticanului, joi, 12 octombrie 2006, la ora 17. Evenimentul se înscrie în celebrările pentru cel de-al V-lea centenar al Muzeelor Vaticane, informează Radio Vatican.

Directorul muzeelor, Francesco Buranelli, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă în ziua de 9 octombrie 2006: "A ieşit la iveală în timpul săpăturilor executate în 2003, cu ocazia construirii locului de parcare. O descoperire poate dintre cele mai importante înregistrate la Roma şi în mai mare măsură în Vatican în ultimele decenii, deoarece a scos la lumină aproximativ 250 de morminte din primul până în al patrulea secol după Cristos, ce oferă un sector complet al societăţii din Roma imperială şi mai ales al convertirii treptate a societăţii romane de la păgânism la creştinism, fără îndoială un lucru de o relevanţă primară pentru Sfântul Scaun".

Treizeci de arheologi au pregătit noul sit pentru vizitare. Ei au explicat că neobişnuita conservare a necropolei are ca şi cauză o alunecare de teren de la începutul secolului al IV-lea, care a acoperit colina Vaticanului cu lut, protejând necropola timp de aproape 17 secole. Au fost descoperite altare, urne, vase, figurine precum şi inscripţii pe morminte. Legat de lucrările de restaurare sau mutare efectuate, directorul a explicat: "Am salvat orice lucru antic scos la lumină. Bineînţeles, apoi am restaurat structurile, materialul şi am reaşezat ce se găsea în locul iniţial, nu însă ceea ce era în terenul de depozit. Deci, este prima tentativă, urmând tradiţia celor făcute pe timpul Papei Pius al XII-lea, în care Muzeele Vaticane nu mai amenajează un sector, o sală a muzeelor dedicată acestei descoperiri, ci se transferă pe teritoriu, săpătura arheologică devenind muzeu".

Vizitarea necropolei se va putea face pe bază de rezervare, în grupuri de până la 25 de persoane, în zilele de vineri şi sâmbătă. "Apoi, dacă cererea va fi mai mare decât oferta, vom prelungi orarul de vizită", a precizat Francesco Buranelli. Întrebat "Cum se situează această descoperire comparativ cu săpăturile deja efectuate sub Bazilica Sfântul Petru?", directorul a răspuns: "Este vorba de două necropole distincte şi separate între ele, care se ridicau de-a lungul a două străzi principale antice care traversează astăzi Statul Vatican. Cea de sub Bazilica Sfântul Petru este necropola care se deschide spre Via Cornelia ce conducea la nord, spre Cerveteri. Cele găsite acum se dispun de-a lungul Căii Triumfale, care se lega apoi cu strada Cassia şi mergea spre Veio. Sunt două străzi care serveau Roma spre regiunea Etruria".

Foto: http://www.flickr.com/
sursa .catholica.ro

Vatican

foto: Flickr

Vatican

Vatican — sau Statul Vatican (limba italiană: Stato della Città del Vaticano, limba latină: Status Civitatis Vaticanae) — este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice

Numele locului este antic predatând creştinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus şi a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află şi rezidenţa papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină şi muzeele Vaticanului, dar şi cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomeraţia urbană a Romei până la sfârşitul secolului trecut fiind separată de oraş de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara oraşului şi nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile oraşului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părţi ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părţi un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piaţa Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei şi astfel o mare parte a graniţei imaginare cu Italia urmăreşte extremitatea pieţei şi se uneşte cu Piazza Pio XII şi Via Paolo VI. Deşi nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăţi ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial asemănător celui al ambasadelor străine. Acestea includ rezidenţa papală de vară de la Castelgandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Sf. Maria Mare şi Sf. Paul în afara zidurilor precum şi o serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenţi de poliţie ai Vaticanului şi nu de poliţia italiană. În piaţa Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliţie.

Întreg teritoriul statului Vatican este înscris din anul 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Vaticanul are el însuşi o puternică semnificaţie culturală. Clădiri precum Bazilica Sfântul Petru şi Capela Sixtină sunt casa unora din cele mai frumoase opere de artă din lume, care includ opere de artişti precum Botticelli, Bernini şi Michelangelo. Librăria Vaticanului şi colecţiile din Muzeele Vaticanului sunt de o importantă istorică, ştiinţifică şi culturală extraordinară.

Populaţia permanentă a Vaticanului este predominant masculină deşi două ordine de călugăriţe trăiesc în Vatican. O minoritate sunt clericii vârstnici; cei care au rămas sunt membri ai ordinelor religioase. Mulţi muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusiv Garda elveţiană şi personalul diplomatic.

Bărbaţii şi în special femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele peste genunchi sunt strict interzise.

Cetăţenia poate fi primită prin rezidenţă stabilă şi prin deţinerea unui post în oraş. Turismul este un factor important al vieţii de zi cu zi. Papa conduce litughia săptămânală şi alte servicii religioase şi apare în sărbători religioase precum paştile.

În fiecare săptămână papa se adresează pelerinilor de două ori: miercurea în audienţa generală pe care o susţine în piaţa Sfântul Petru sau în Aula Paul VI şi duminica de la fereastra palatului său apostolic pentru rugăciunea Angelus.
sursa: wikipedia

Legenda întemeierii Romei

Titus Livius pune întemeierea Romei şi începuturile celei mai întinse puteri pe seama destinului, a voinţei zeilor. Rhea Silvia, constrânsă să-şi încalce legământul de vestală, născu doi gemeni, atribuind paternitatea zeului Marte. Vestala a fost aruncată în temniţă, iar copiii au fost aruncati în apa fluviului Tibru, care tocmai se revărsase peste maluri, formând bălţi, din care pricină nu se mai putea ajunge până la albia propriu zisă a fluviului. O lupoaică care ieşise din codrii propiaţi, auzind ţipetele copiilor, s-a abătut din drum spre ei şi le-a dat să sugă cu atâta blândeţe, încât un cioban numit Faustului a găsit-o în vreme ce-i lingea.
Acesta i-a adus la stână şi i-a încredinţat nevestei sale, Larenţia, ca să-i crească. Copiii născuţi şi crescuţi astfel, îndată ce au ajuns la vârsta tinereţii, n-au lenevit pe la stână şi pe lângă turme, ci au început să colinde pădurile vecine, umblând după vânat. Dobândindu-şi prin această îndeletnicire forţă trupească şi bărbăţie, ei nu se mulţumeau numai cu vânarea fiarelor, ci atacau şi tâlharii încărcaţi cu prăzi, pe care le împărţeau cu păstorii. Astfel, cu ceata de păstori, înfruntau primejdiile şi organizau şi jocuri.
Pe atunci se celebra pe colina Palatin sărbătoarea Lupercaliilor: tinerii care îl sărbătoreau pe Pan Lycaeus (porecla dată zeului Pan) alergau dezbrăcaţi, schimbând glume între ei. Pe acest zeu, romanii l-au numit Inuus.
Hoţii, mâniaţi că şi-au pierdut prăzile şi surprinzându-i pe Romulus şi Remus pe când pregăteau jocurile, l-au capturat pe Remus; Romulus s-a apărat cu înverşunare. Apoi l-au predat regelui Amulius, învinuindu-i pe amândoi fraţii de furt de pe ogoarele lui Numitor. Remus e predat lui Numitor spre a fi pedepsit.
Faustulus bănuise de la început că crescuse vlăstare de neam regesc. Împins de teamă, Faustulus îi dezvălui lui Romulus obârşia lor. Numitor, care îl ţinea în temniţă pe Remus, văzându-l şi pe Romulus, şi-a adus aminte de nepoţii săi. În felul acesta se urzi din toate părţile un complot împotriva regelui Amulius. În final, acesta fu suprimat.
Romulus şi Remus l-au proclamat pe bunicul lor, Numitor, rege. După ce statul alban a fost dat în stăpânire lui Numitor, pe Romulus şi Remus i-a cuprins dorinţa de a întemeia un oraş pe meleagurile unde fuseseră găsiţi şi crescuţi. După aceea, între cei doi fraţi a izbucnit un conflict: cine să dea nume cetăţii şi cine să o cârmuiască. Din această cauză s-a iscat mare vrajbă, în urma căreia Remus a fost omorât de fratele său.
Astfel a ajuns Romulus singurul stăpân, iar cetatea întemeiată a luat numele fondatorului: Roma.

Foro Romano - Roma

Simbol al antichitatii, constituia nucleul civilizatiei romane, centrul vietii politice, juridice si sociale din Roma antica.
Puteti sa ajungeti la Campidoglio coborind pe linga Palazzo dei Senatori sau trecind de una parte a monumentului Vittorio Emanuele II si continuati cu strada numita Fori Imperiali.
In 1700 au iniziat excavarile care au adus la lumina un important tezaur al artei romane.
In partea dreapta a intrarii se gasesc resturi din biserica Emilia construita in 179 i.d.C. Pavajul vechei strazi zisa Argiletum il desparte de Curria care era antica resedinta a senatului roman. Putin mai in spate se innalta marele arc Settimo Severio construit in 203 din trei arcuri separate de coloane albe si a ramas proape intact. Pe partea dreapta, lasind arcul in spate, ve-ti vedea Rostri adica tribunele da la care vorbeau oratorii romani. De cealalta parte a tribunelor se innalta coloana Foca si templul lui Vesta in forma circulara unde ardeau in permanenta focul sacru simbol al continuitatii vetii din Roma si casa de le Vestali destinata a alimenta in permanenta flacara. In lungul strazii Sacra in stinga se intilneste templul lui Antonino si Faustina si biserica Massenzio. Strada Sacra se termina in apropierea arcului Tito

Colosseo - Roma

Complex arhitectonic care nu gaseste exemple in arta romana. Adevaratul sau nume este Amfiteatrul Flavio. A fost construit in 72.dupa Cristos de catre un arhitect necunoscut.
Colosseul se iveste la convergenta dintre trei coline: Palatino,Celio si Oppio. Construirea lui a fost dorita de Imperatorul Vespasiano dar onoarea innaugurarii a revenit filui sau Titu in anii 80.
In amfiteatru desfasurau spectacole gladiatotorii, lupte intre barbati si animale salbatice si au fost sacrificati primii crestini. Succesiv Colosseul a ramas neutilizat provocind un deteriorament rapid.
In timpul papei Benedeto XIV a fost consacrat in memoria martirilor crestini, punind sfirsit la distrugerea lenta. In 1808 a fost restaurat de papa Pio VII.
Colosseul se prezinta compus din patru etaje din care trei sunt perforate de 80 de arcuri. Al patrulea, cel mai inalt, este caracterizat de un zid compact cu ferestre. Arcurile sunt separate de pilastri cu semicoloane in stil doric ,ionic si corintic. In interior scarile aveau o capacitate de 50 000 persoane iar pe timp de ploaie se acopereau cu un sistem de acoperire compus din fisii de pinza si manovrat de 100 marinari. Este cel mai mare amfiteatru din lumea romana.